Războiul la scară largă purtat de Rusia lui Putin împotriva Ucrainei a intrat duminică, 11 ianuarie, în ziua 1.418, depășind astfel pragul psihologic de 1.417 zile, cât a luptat Uniunea Sovietică în așa-numitul „Mare război pentru apărarea patriei” din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Cu sprijinul esențial al Statelor Unite și Marii Britanii, armata roșie a rezistat invaziei declanșate de Hitler împotriva Uniunii Sovietice pe 22 iunie 1941 și a înaintat până la Berlin. 9 mai 1945 a fost transformată de Kremlin într-un simbol al victoriei Uniunii Sovietice (ulterior a Rusiei) în așa-numitul „Mare război pentru apărarea patriei”, deși actul capitulării fusese semnat de ultimii reprezentanți ai Germaniei naziste pe 7 mai 1945 în fața Aliaților (Statele Unite, Regatul Unit, Franța și Uniunea Sovietică) și intrase în vigoare pe 8 mai 1945.
Iosif Visarionovici Stalin și urmașii săi de la Kremlin, mai ales actualul lider rus Vladimir Putin, au dus o campanie propagandistică masivă de a erija Uniunea Sovietică/ Rusia ca marea învingătoare a celui de-Al Doilea Război Mondial, ignorând în totalitate sprijinul decisiv primit de la Aliați – în special din partea Marii Britanii și din partea Statelor Unite – și incluzând printre pierderile umane ale armatei roșii și soldați luați cu forța din teritoriile ocupate și aruncați în prima linie ca și carne de tun.
Mai mult decât atât, Kremlinul și propagandiștii săi trec cu vederea complicitatea dintre fostul dictator sovietic și fostul dictator nazist Adolf Hitler atât înainte, cât și în primele zile ale celui de-Al Doilea Război Mondial (1939 – 1945). Stalin s-a alăturat lui Hitler la invadarea Poloniei – momentul declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial – și a anexat, conform unei înțelegeri secrete între cei doi dictatori, țările baltice și teritorii din România Mare: Basarabia și Bucovina de Nord.
La opt decenii distanță, armata lui Putin se chinuie într-un război pe care liderul de la Kremlin îl compară adesea cu „Marele război pentru apărarea patriei” și este nevoită să lupte în continuare, chiar și spre disperarea multor ultranaționali ruși.
Vladimir Putin și-a început de fapt războiul împotriva Ucrainei în februarie 2014, prin invadarea peninsulei Crimeea, urmată în primăvara aceluiași an de lansarea luptelor armate din regiunile Donețk și Luhansk, dar l-a oficializat abia la 24 februarie 2022 sub termenul de „operațiune militară specială”.
Prevăzută inițial ca un blietzkrig pentru cucerirea țării vecine în doar câteva zile, invazia la scară largă declanșată pe 24 februarie 2022 s-a transformat treptat într-un război de uzură în care Rusia, cu sprijinul direct al Coreei de Nord și indirect al Chinei, Iranului și altor regimuri autoritare sau iliberale, a ocupat până acum doar 19% din teritoriul recunoscut internațional al Ucrainei, dintre care mare parte – Crimeea în întregime, plus părți însemnate din Donațek și Luhansk – fusese capturată înainte de 24 februarie 2022.
Sfârșitul acestui război soldat cu sute de mii de morți, sute de mii de răniți, milioane de strămutați și orașe distruse nu se întrevede, în pofida eforturilor diplomatice intense depuse de administrația Trump și compromisurilor acceptate de Ucraina.
În opinia multor experți în internaționale, ambițiile lui Putin depășesc Ucraina, deși trupele sale sunt împotmolite acolo. Prin război, progagandă, dezinformare, operațiuni hibride, spionaj și diplomație, liderul rus urmărește atât să acapereze teritorii, cât și să distrugă NATO și ordinea mondială dominată de Statele Unite.
