După ce cei trei trădători l-au ucis peste noapte pe Daniel Cojanu, o nouă eliminare a avut loc la „Trădătorii”, noul show de la PRO TV care este difuzat în fiecare miercuri și joi, de la ora 21.30.
În cadrul consiliului de la masa rotundă, toți concurenții rămași în emisiunea de la PRO TV au votat pe cine să elimine și pe cine consideră trădător, iar cel care a plecat acasă a fost Răzvan Balașov.
Imediat după ce a fost eliminat din show-ul „Trădătorii”, Răzvan Balașov a stat de vorbă cu Libertatea despre experiența trăită.
Libertatea: Cum e să fii primul ieșit ca urmare a votului de la masa rotundă?
Răzvan Balașov: Să ieși primul de la masa rotundă e foarte trist! Aveam un plan, nu am putut să-l duc până la capăt, dar nu e ceva ce excludeam în mintea mea. Luasem în considerare și am acceptat cu grație, oricum nu aveam ce să fac. (râde)
Răzvan Balașov se pregătise să fie trădător
A fost dificil să fii în tabăra nevinovaților? Ti-ar fi plăcut să fie invers?
Nu a fost dificil să fiu nevinovat, am fost eu 100%. Ăsta a fost marele avantaj. Trebuie să recunosc că eu mă pregătisem pentru rolul de trădător, însă nu cred că aș fi avut o imagine foarte bună în fața elevilor, dacă aș fi făcut un rol bun de trădător.
Ce mesaj ai pentru trădători?
Îmi doresc ca trădătorii să joace puțin mai mișto. Senzația cu care am rămas eu este că nu am văzut o complexitate în jocul lor până acum. E doar impresia mea de la început.
Dar pentru nevinovați?
Nevinovații mi-aș dori să lege alianțe și prietenii mai puternice pe față, pentru că pare că e mai bine să te ascunzi acum, dar e mult mai greu să elimine un grup întreg.
Ce înseamnă pentru tine experiența asta?
M-am uitat la sezoanele din 10 țări diferite ale emisiunii „Trădătorii”. În primul rând, cam în fiecare vară joc „Mafia” sau „Vârcolacii”, jocuri pe care se bazează „Trădătorii”. Mie îmi place foarte mult jocul, pentru că îți dă drumul la creativitate. Sunt niște reguli destul de simple, din punctul meu de vedere, dar poate fi dus la un nivel foarte înalt, în funcție de cât ești dispus să te implici și să-ți activezi anumite zone ale creierului. Cred că totul se întâmplă în joc, asta am observat în toate sezoanele pe care le-am urmărit.
Iubita l-a susținut cel mai mult înainte să ajungă în show-ul de la PRO TV
Cine te-a susținut dintre apropiați?
Cam toți din apropierea mea m-au susținut, a fost foarte important, mai ales că nu cred că a fost alt subiect de discuție vreo două luni în casă. Cum aveam un moment liber, mă gândeam la tactici, aveam notițe, chiar le sunt foarte dator că m-au suportat lunile acelea. Mă bucur că am putut și să plec o perioadă de la școală, ca să pot să fac asta.
Iubita m-a susținut, am discutat foarte mult, are o viziune diferită față de a mea asupra lucrurilor. Eu sunt mai analitic, ea e în zona de empatie, de citit oameni mai bine și chiar și decizia mea de a fi nevinovat a fost în urma discuției cu ea, pentru că e prietenul meu cel mai bun.
Ce părere ar trebui să-și facă lumea după ce se uită la emisiune?
Cred că mi-aș dori să privească jocul ca un joc și să nu creadă că oamenii de aici așa sunt în mod normal. Mă refer mai ales la trădători, dar chiar și nevinovații sunt puși în situații în care nu se pot exprima 100%. Și eu am simțit asta, defectul meu este că vorbesc mult și e mai ușor, dar oamenii sunt foarte faini și nu le puneți o etichetă. Sunt doar niște jucători foarte buni! (râde)
Când ai trădat ultima dată?
Poate în liceu, în primele relații, în sensul că eram imatur emoțional, dar nu cred că am făcut-o voit, cred că atât știam eu atunci. (râde)
Dar tu când ai fost trădat ultima dată?
În zona de relații cred că fiecare a avut situații în care s-a simțit neîndreptățit când, de fapt, lucrurile merg natural și se întâmplă așa cum trebuie să se întâmple.
Spune-ne despre copilărie, despre profesie…
Drumul meu până la fizică a fost în zig-zag, am fost de părere că liceu e o perioadă de experimentat, am fost în trupa de teatru, m-am dat cu placa, cu skateboard-ul. Am învățat și pentru școală. Nu pot să zic că fizica a fost prima chestie care m-a atras, ci mai degrabă spațiul, dar impactul enorm l-a avut o profesoară de fizică pe care am avut-o în ultimii doi ani de liceu, mi-a schimbat cu totul perspectiva asupra științei ăsteia și pot să zic că m-a și salvat pentru că nu prea aveam o direcție.
Cred că din copilărie am fost în zona de real, dar toate hobby-urile mele erau în afara realului. Cred că mi-a plăcut pur și simplu să experimentez, să încerc diferite lucruri și chiar și în cercetare când am ajuns, am folosit lucruri din testarea jocurilor video. Am lucrat trei ani în testarea jocurilor video și nu credeam că o să folosesc ce am învățat acolo în cercetare, la nivel înalt.
Cum se îmbină toate cu muzica? Că faci și asta de șase ani…
Am o teorie, care sigur nu e doar a mea, că o hârtie plină de integrale e același lucru cu o partitură de muzică, cu toate detaliile care există acolo. Cum să o citești, cum să o interpretezi… E aceeași complexitate, doar că sunt alte simboluri.
Muzician nu m-aș numi, ci un om pasionat de muzică. Pentru mine e un hobby, dar asta nu înseamnă că nu-l tratez serios și nu încerc să devin mai bun. Nu pot să elimin muzica din viața mea, nu cred că aș putea trăi fără. Să fii pe scena, senzația respectivă nu egalează cu nimic.
